Каталог :: Психология

Доклад: Psihologia maselor

Secolul XX e un secol cu o zguduitoare istorie.” Noi nu numai am trecut
printr-o criza complicata a vietii social-politice ci ne-am pomenit in fata
unor probleme teoretice absolut noi. Am experimentat cu dezmembrarea unor
forme a gindirii politice. Problemele trecute cu vederea de ginditorii
sec.18-19 au iesit pe neasteptate pe prim plan. Cea mai importanta
caracteristica a evolutiei gindirii politice contemporane devine aparitia
noii puteri : puterea constiintei mitice. Aceasta a ridicat pe valul
schimbarilor noul detinator al puterii : multimea.”
Traim  o  epoca  a  maselor   individul  dizolvindu-se  in  mlastina
multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea contemporana e
mai adinca decit altadata ;  standartizarea  gindurilor  si  actiunilor  au
o  anvergura  nationala  si  chiar continentala”. Aceasta  a  impulsionat
aparitia  noii  stiinte: psihologia multimii care a elucidat   esenta
irationala  a  maselor   si  pericolele  legata  de  aceasta   realitate.
”Importanta elementelor irationale in politica se poate pentru totdeauna lega
de numele lui G.Lebon, primul teoretician al psihologiei multimii.
Subliniind, cu unele exagerari, realiile comportamentului uman in conditiile
unei multimi, autorul ne-a stabilit in fata unor fenomene periculoase , care
erau cunoscute dar nu erau luate in seama si astfel a zguduit conceptia
traditionala a individualitatii umane pe care se baza doctrina clasica a
democratiei si legenda revolutionara democratica.
Pe de alta parte politica clasica ignora cunostintele elementare privind
psihologia multimii. Dizolvindu-se in masa individul isi pierde interesele
personale pentru a se supune celor comune, sau mai bine zis prezentate drept
comune de catre lideri. Orice politica ce se bazeaza pe interesele si
ratiunea omului, indeosebi in societatea de masa priveste totul in rozul
teoriilor economice si sociale abstracte.Ea nu vede omul in toata
complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile, memoria, dorintele si miturile
sale. Propriile iluzii ea le considera reale. Creata si condusa de modele
stiintifice, o astfel de politica clara si logica ar fi binevenita unui grup
de filozofi, oameni de stat si savanti, insa maselor acesta politica le este
absolut straina.
“Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor structuri permanent
active prin acesta fiind identica economiei, insa politica este superioara
economiei introducind in joc sentimente, pasiuni, convingeri nesupunindu-se
regulilor contabilitatii”
Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia liberala si
renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre o guvernare prin
intermediul unei elite alese prin intermediul votului universal. Politica
lor, determinata de realiile economice si care refuza sa observe realiile
psihologice, este sortita unei permanente instabilitati. Au o conceptie
eronata privind natiunea, societatea, epoca. Dar anume o astfel de epoca
revolutionara si atrage dupa sine multimile. Si ele necesita o noua politica.
In fine economia, stiinta urmeaza legile istorice, iar politica trebuie sa
urmeze legile naturii umane.Orinduirea contemporana s-a bazat pe mitul
egalitatii umane, iluzia egalitatii insa este detronata de dura realitate.”E
o permanenta inegalitate intre oameni, ei impartindu-se in doua categorii:
lideri si condusi. Ultimii sunt o majoritate ce necesita existenta unei
autoritati care ar lua deciziile si careea s-ar putea pe deplin
supune.”Stihiinic multimea tinde nu spre o democratie ci spre o dictatura,
aceasta tendinta fiind un perpetuu factor de destabilizare sociala si izvor
al pericolului pentru societatea democratica contemporana.
Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum ca masele nu
ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol deosebit. Aceasta
conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt grupari de oameni ce se aduna
in afara institutiilor si in contrariul lor, pe o baza temporara; asadar
multimile sunt asociale si asocial formate. Ele sunt rezultatul descompunerii
continue a grupurilor si claselor. Membrii multimii, plebsul, ar fi oameni ce
nu apartin unor structuri sociale anumite, ce exista in afara structurilor
sociale, fiind restrinsi in ghetto si downtown fara o ocupatie si scopuri
stabile, traind in afara legii si obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca asa
este. Respectiv pentru un sociolog multimea nu ar fi un fenomen autentic,
nici semnificativ sau nou, este doar un epifenomen. Societatea este ordinea,
iar multimea dezordine, si in fine mai mult un fenomen colectiv decit social.
Insa aparitia unor conceptii atit de consensuale au fost generate de un
subtil specific. Societatea ce are o puternica baza practica si juridica, e
toleranta fata de fenomenele nonconformiste. Natura lor asociala, anormala,
nu afecteaza stabilitatea lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie sub
atacuri externe, atunci pericolul securitatii interne si externe amplifica
riscul ce-l prezinta aceste fenomene de masa pentru societate. Si ele incep a
fi socotite drept periculoase si anormale si multimile de muncitori incep a
fi analizate in termeni psihiatrici si criminologici.
Psihologia multimii a raspuns la aceasta stare de lucruri prin descoperirea
celor trei elemente constitutive ale noii stiinte:
1.masele sunt un fenomen social;
2. fenomenul de sugestie explica dizolvarea individului in multime;
3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului in masa.
S-a si formulat un sistem de conceptii privind fenomenul multimii, sistem
constituirea caruia este legata de numele  marelui teoretician al domeniului:
Gustav Lebon. Conceptiile ar fi urmatoarele:
1. Multimea in sens psihologic este o comunitate umana, ce este caracterizata
de o comuniune psihica si nu este o adunare de indivizi intr-un loc oarecare.
2. Individul actioneaza ca si multimea, insa primul constient, iar cea din
urma inconstient sub impulsul unor pasiuni irationale. Findca constiinta
poatra un caracter individual, iar inconstientul este colectiv
3. Multimile sunt conservatoare, in pofida modului de actiune revolutionar.
Ele sfirsesc prin a renaste tot ce au deturnat anticipat, caci pentru ele ca
si pentru toti aflati in hipnoza, trecutul e mult mai important decit
prezentul.
4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia sociala a membrilor
sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le convinge prin argumente
rationale sau violenta. El ii seduce drept un hipnotizator prin autoritatea
sa.
5. Propaganda (sau comunicarea) are obaza irationala, convingeri colective si
drept prim instrument – sugestia. O buna parte a actiunilor noastre sunt
efecte ale convingerilor. Intelectul critic, lipsa convingerii si pasiunile
sunt bariere ale actiunii. Sugestia le poate trece, deaceea propaganda
adresata multimii trebuie sa foloseasca un limbaj alegoric- energic si
imaginativ, cu formulari simple si autoritare.
In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul publucitatii si
propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile si regulile sale. Insa
nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest caz intregul instrumentariu
propagandistic al partidelor, defileurile conducatorilor la televiziune,
sondarea opiniei publice ar deveni ceea ce sunt: elemente ale strategiei de
masa, bazindu-se pe ideea irationalitatii multimii. Multimilor li s-ar spune
cu placere ca sunt irationale, dar e interzis : lor li se insufla contrariul.
6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui partid, clasa,
natie) prin necesitate e o politica nelipsita de fantezie.Ea trebuie sa se
bazeze pe o idee suprema (revolutie, patrie) fie aceasta si o idee - fix care
se insufla in constiinta fiecarui om al multimii pina ce ea s-ar transforma
ulterior intr-o convingere de nestramutat si s-ar revarsa in actiuni
colective.
Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati, ce cunscind
regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea sa totul la ce au
aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati nu au intirziat sa apara :
Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e doar un inceput de lista. Probabil
inca vom asista la noi spectacole pretul tichetei fiind viata, prea mari
valori s-au pus in joc de acest nou tiran care este multimea.
In prezent, cunoasterea psihologiei multimii pentru conducatorul politic
inseamna nu atit o posibilitate de a conduce cu masa, astazi pentru unii
guvernanti mediocri acesta a devenit prea complicat, ci cel putin sa nu fie
condusi de ea.
Structurind descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare conventionala a
multimilor:
1. Multimea neuniforma.
a) Anonima (gloata in strada)
b) Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii etc.)
2. Multimea uniforma .
a) Sectele (politice sau religioase)
b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)
c) Clasele (burghezia,proletariatul)
Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile unei multimi:
1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita. Daca limitele sunt
artificiale – prin crearea institutiilor ce ar mentine izolarea multimii,
apare pericolul eruptiei sale.
2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un factor absolut al
existentei si viabilitatii multimii.
3. Multimea tinde spre densitate.
4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui scop comun nimiceste
interesele individuale ca fiind periculoase pentru multime.
Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa criminala, psihologul
englez Bartlett exprimindu-se in aceasta directie astfel : “Marele mister al
oricarui comportament este comportamentul social. Am fost nevoit sa-l studiez
toata viata mea, dar n-as pretinde ca l-am inteles si ca-l cunosc. Mi-am
facut impresia ca am patruns in esenta firii individului, fara a incerca insa
sa prezic comportamentul lui in grup.”
Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie a “multimii
criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo considera ca multimile
sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent si sunt condusi la fel de
astfel de indivizi.  Psihologia multimii poate fi privita drept o parte a
antropologiei criminale, caci criminalitatea e un elemant indisolubil al
oricarei multimi. Se observa o tendinta generala de creare a unei doctrine
juridice pentru pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de alta parte
considera “multime criminala” toate miscarile sociale, politice de la
anarhisti la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii mitingurilor
de strada. Asadar multimile si-au deschis calea in politica prin aspectul
criminal al actiunilor sale.
O cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur opinia de masa
extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat un sir de cauze
evidente ale acestei instabilitati:
1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au pierdut
puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a multimii. Locul fostei
credinte este ocupat de un sir de opinii particulare fara trecut si viitor.
2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine contrabalantari,
drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei ce se manifesta tot
mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in vedere puterea de
astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda suficient farmec ar capata o
putere tiranica, incit era gindirii libere ar disparea pe mult timp.
3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o opinie nu se
poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte de adeveni o
opinie comuna.
Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca oglindeste opiniile
multimii. Devenind un agent informational, presa s-a dezis de implementarea
in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea gasi astazi un ziar atit de
bogat incit redactorul sa-si exprime propriile sale opinii? Ascultarea
opiniei multimii astazi este un moment deosebit de important pentru presa si
guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un proiect legislativ – iata ce
trebuie ei permanent sa cunoasca.
Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de sentimente si
pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai mult de starile
de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se sentimentelor si nu
ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o lipsa de posibilitati
pentru guvernatori in a conduce  cu opinia publica. Oamenii de stat in loc sa
directioneze opinia multimii, o urmeaza si aceasta le sorteste unei
instabilitati permanente in fapte .
E deosebit de importanta elucidarea caracteristicelor specifice ale unor
multimi, ce au fost instituite de constitutiile statelor democratice
contemporane :multimea electorala si cea parlamentara.
Calitatile preponderente ale multimii electorale sunt irationalitatea, lipsa
unui spirit critic, incredere naiva si unilateralitate. Liderul trebuie sa
cunoasca cum sa placa, sa fie atragator, sa stie a folosi pasiunile multimii.
E necesara distrugerea pozitiilor oponentilor fara insa a face uz de
argumente rationale, caci ele nu servesc la nimic. Programul electoral nu
trebuie sa fie prea categoric, aceasta va da posibilitati de opozitie
concurentilor. Promisiunile exagerate impresioneaza la moment si apoi nu
obliga la nimic. Se poate observa si actiunea factorului sugestiei. Oratorul
ce va sti sa o foloseasca si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi
opinia majoritatii va invinge cu siguranta
Multimile parlamentare sunt la rindul sau neuniforme si nonanonime. Regimul
parlamentar este idealul tuturor popoarelor civilizate contemporane, insa la
baza lui s-a pus o conceptie psihologica eronata : precum ca mai multi oameni
ar putea lua o hotarire mai inteligenta decit fiind putini. Romanii spuneau :
Senatores omnes - boni viri, senatus romanus - mala bestia, iar Solon
mentiona :”Fiecare atenian in parte e o vulpe hitra, dar cind atenienii se
string la adunarile populare in Pnix devin o turma de oi”. In fiecare partid
exista un lider care directioneaza opinia, deputatii fiind in plus constrinsi
de opinia electoratului sau. Daca un parlamentar ar propune un proiect
legislativ ce ar ridica inlesnirile acordate cetatenilor, alti membri simtind
frica in fata opiniei alegatorilor sai vor vota mai mult decit probabil
pozitiv cu toate ca aceasta actiune ar putea influenta negativ bugetul
statului. Lebon cercetind aceasta problema spunea ca ar fi stupid de
considerat ca patruzeci de academicieni ar actiona altfel decit patruzeci de
cumetre consatene. Trecind cu vederea problemele date, parlamentele sunt
inventia superioara gasita de popoare pentru autoguvernare si intru limitarea
posibilitatii unei tiranii personale. Parlamentul e idealul elitei umane. De
fapt,insa parlamentul prezinta un pericol dublu : guvernare instabila si
limitarea progresiva a libertatii si initiativei personale. Aici s-ar putea
aminti citatul lui Zinoviev :”Ideile adinci si veridice sunt individuale, iar
cele false si superficiale sunt de masa. In multime poporul cauta orbire si
sensatie.”
Care ar fi atunci elementul-nucleu al unei multimi, catalizatorul opiniilor
si actiunilor sale? Desigur ca liderul multimii.Rolul marilor lideri este de
a crea o credinta, fie aceasta religioasa, politica sau sociala, intr-o
opera, idee sau om.A-i da omului credinta inseamna a-i inzeci
puterile.Liderul multimii deseori singur este hipnotizat de idee devenind
apostolul ei. Totul tace in fata convingerii sale absolute, interesele
personale, familia – totul fiind jertfa ideei. Fiind deseori o personalitate
intr-un anumit sens anormala liderul multimii revoltate devine inima ei
concentrind in actiunile si cuvintele sale quintesenta pasiunilor si
sentimentelor ale supusilor sai. Anume seminebunii ca Pierre Lermitt si
Luther au zguduit lumea. Deosebirea dintre un lider adevarat al multimii si
un simplu om politic e evidenta. Danton ramine a fi un orator abil, un mester
al subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e un proroc, pentru el lupta
pentru putere si lupta pentru interesele poporului sunt  identice.
O calitate importanta a unui lider de multime este predominarea curajului
asupra intelectului. Oameni capabili sa analizeze situatia si sa propuna o
iesire din situatie in politica ca si peste tot sunt multi. Insa teoria
adevarata si rationamentul abil nu inseamna nimic fara o vointa a actiunii si
convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt calitati ce transforma
posibilitatea in realitate, rationarea in actiune.
Gustav Lebon vorbind despre lideri spunea ca : ”Liderul multimii poate fi
uneori inteligent si invatat insa in general aceasta ii este de prisosinta
mai mult decit necesar. Observind complexitatea lucrurilor, dind posibilitate
de a le analiza si explica intelectul manifesta indulgenta si esential
slabeste intensitatea convingerii necesara propagatorului Marii lideri ai
tuturor epocilor si indeosebi a celor revolutionare au fost oameni limitati
desi faceau lucruri mari.
In prezent fenomenul multimii este in crescinda activitate, situatiile in
care guvernele nu a putut actiona vehement si rapid devenind posibilitati de
manifestare a intereselor specifice de masa, instrument al promovarii fiind
in primul rind violenta .
Voi mentiona doar doua situatii curente si bine cunscute de opinia publica
fiind destul de bine luminate de mass-media. Prima miscare de masa pe care as
vrea sa o elucidez este mineriada sfirsitului anului 1998 din Romania.
Analizind cele intimplate putem vedea ca principiile unei psihologii de masa
sunt respectate intru totul. In primul rind au fost un sir de actiuni
nepopulare din partea guvernului incercarea de a inchide minele aprinzind
nemultumirea masei de mineri. Actiunile fortelor de ordine fiind nu in
calitate de bariera ci drept un catalizator ce a marit convingerea multimii
precum ca statul a devenit inamicul lor si unica iesire este continuarea
ostilitatilor. Flacara acestei convingeri a fost atit de mare incit populatia
ce intra in contact cu multimea minerilor isi exprima simpatiile fata de
actiunile grevistilor. In opinia minerilor Bucurestiul a devenit centrul
nedreptatii simbolizind actuala putere de stat, populatia bucuresteana
devenind un indirect inamic al revoltatilor. Propunerile de conciliere
inaintate de stat au fost acceptate nu deaceea ca minerii au vrut-o, ci
deaceea ca a vrut-o Miron Cosma carismaticul lider al combatantilor, prin
hotarirea sa s-au oprit din mars mii de oameni, situatia in care Cosma nu ar
fi vrut-o fiind un probabil inceput de razboi civil. Intelegerea a fost
semnata si parea ca totul s-a sfirsit, insa nemultumirea gemea in inimele
multiimi care a fost oprita din mersul sau spre simbolul nedreptatii :
Bucuresti.
Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce liderul
minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce prin
potentialul sau carismatic poate incepe razboi civul,  e arestat, minerii
sunt alungati in custile sale si ar parea ca totul s-a sfirsit cu bine, insa
evenimentele derulate doar au amplificat latentul potential distrugator al
multimii nesatisfacute, si noile nelinistiri nu se vor lasa asteptate.
Aici ar putea fi mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea ca
:”Personalitatea  sau individul aparte isi pastreaza statutul de obiect de
cercetare predominant. Insa in lume se constituie si se foloseste psihologia
multimii.Daca ar fi privite fara prejudecati razboaiele etnice, violenta in
orase, conflictele rasiale si cele sociale, psihologia multimii ar fi
recunoscuta forta lor de miscare.”
Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in aceasta lucrare ar fi reactia
curzilor la arestarea liderului national Mustafa Odjalan. Acest fenomen ne
demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant al unui lider carismatic
in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele puterii lui practic
nelimitate asupra membrilor multimii dominate. Incercarea de a inlatura
liderul amplifica reactia multimii ce ar putea fi comparat cu sindromul de
abstinenta caci liderul este drogul multimii.
Elementul ce instituie influenta liderului asupra multimii este desigur
misterioasa sa autoritate. In autoritate sunt reunite doua calitati ale
liderului: convingerea sa luminoasa si curajul autentic. E ceea ce a aparut
in gindirea germana si apoi in cea americana sub denumirea de “carisma”.
Termenii de “autoritate” si “carisma” pot fi inlocuite unul de altul doar cu
unele rezerve.
Pentru psihologia multimii autoritatea este o conditie a puterii, pe cind
carisma luata in aspect istoric reprezinta o forma specifica a autoritatii.
Cu alte cuvinte nu poate fi o situatie cind puterea ar depinde sau nu de
autoritate. Orice putere se bazeaza pe ea: cind liderul isi sugruma
autoritatea, nu-i ramine decit bruta violenta a unui tiran. Autoritatea
depinde in primul rind de un dar initial, de o potenta innascuta ce nu se
supune analizei.
E cunoscut ca de la unele personalitati  de la nastere emana fluide ale
puterii, natura carora e complicat de a o defini. Autoritatea carismatica are
aceeasi provenienta ca si dragostea, ea nu poate fi explicata decit ca
actiune al unui inexplicabil farmec.
Astazi majoritatea marilor cuceritori ai sufletelor nu mai au altare, dar ei
au statui si imagini, cultul ce le este creat nu se deosebeste prea mult de
un cult al trecutului. Incepi cu incetul sa patrunzi in filozofia istoriei
doar intelegind esenta fundamentala a multimii: pentru ea trebuie sa fii
Dumnezeu sau nimeni.